Zicu: “Nu înţeleg de ce a renunţat Steaua la Mendoza”
Ovidiu Petre, Dani Coman… Pe lista marilor ghinionişti poate fi trecut şi Ianis Zicu. Accidentările s-au ţinut de el ca umbra în ultimul an. Un an teribil pentru fotbalistul dinamovist dacă punem la socoteală şi operaţia suferită de mama sa.
La o aruncătură de băţ de stadionul lui VfB Stuttgart e clinica de recuperare a clubului german. Luăm liftul până la 3, urmăm indicaţiile până când vocea de la telefon se aude şi în faţa noastră. „Salut! Haideţi să vă arăt ce fac eu toată ziua!“, ne întâmpină Zicu. „Alexa mi-a zis să vin aici. După accidentarea din meciul cu Lazio am fost la Bologna, dar acolo nu prea eşti băgat în seamă. Aici nu sunt cine ştie ce aparate, dar doctorii fac toţi banii”, mărturiseşte dinamovistul. Între timp, fizioterapeutul îi aruncă o minge. „Nu dau decât cu latul. Abia peste trei săptămâni o să încep să lovesc mingea mai tare, să fac sprinturi”, continuă el.
Se pare că Zicu ar fi trebuit să meargă în Antalya în vacanţa oferită de federaţie jucătorilor. N-a fost să fie, pentru că o accidentare la umăr în meciul cu Universitatea l-a scos definitiv din cărţi. „Atunci am ştiut că s-a terminat cu visele de Euro. Durerile erau atât de mari, că nu puteam să alerg. Am hotărât să rezolv toate problemele medicale”, zice Zicu. „După ce plec de aici o să fiu ca un nou-născut. Cert e că nu o să mai forţez cum am făcut în iarnă. Dacă doctorii o să-mi zică acum să joc după o lună, eu o să stau pe bară o lună şi două săptămâni. Când intru, vreau să dau totul!”.
